Viaţa
Жизнь
Cu priviri opace, cu inima moartă să te arunci de pe munte în mare,
La ceas când, precum drapelele, în cer flutură zorii roz-fumurii,
Or liber să devii în temniţă, cum vulturii sunt liberi,
Or neaşteptata pace s-o găseşti în afumata colibă de sălbatic!
Da, am înţeles. Simbolul vieţii nu e poetul ce-nţelepciuni creează
Şi nici ostaşul cu inimă puternică şi nici plugarul ce brăzdează ogorul,
– Iată: c-un zâmbet ironic copilul-împărat pe-o blană de leu,
Uitându-şi jucăriile între albele mânuţe obosite.
La ceas când, precum drapelele, în cer flutură zorii roz-fumurii,
Or liber să devii în temniţă, cum vulturii sunt liberi,
Or neaşteptata pace s-o găseşti în afumata colibă de sălbatic!
Da, am înţeles. Simbolul vieţii nu e poetul ce-nţelepciuni creează
Şi nici ostaşul cu inimă puternică şi nici plugarul ce brăzdează ogorul,
– Iată: c-un zâmbet ironic copilul-împărat pe-o blană de leu,
Uitându-şi jucăriile între albele mânuţe obosite.