Toamnă
Cer roşu-portocaliu...
Rafale de vânt zbuciumă
Însângeraţii ciorchini ai scoruşului.
Alerg să prind calul ce goneşte
Pe lângă sticlăria oranjeriei,
În lungul grilajului bătrânului parc
Şi a heleşteului cu lebede.
Flocos, roşcat, alături
Se-aţine câinele meu credincios
Ce-mi este chiar mai scump decât
Fratele meu drept,
Câine pe care, de-o fi să moară,
Îl voi ţine minte toată viaţa
Ce-mi va mai fi dată.
Bătăile copitelor se înteţesc,
Praful se ridică tot mai sus.
Greu e să te ţii pe urma
Unui trăpaş arab pur-sânge.
Va trebui totuşi să mă aşez,
Să-mi mai trag sufletul, colo,
Pe-o lespede de piatră lată şi netedă,
Minunându-mă tâmp
De cerul roşu-portocaliu
Şi ascultând prosteşte
Vântul ce şuieră strident.
Rafale de vânt zbuciumă
Însângeraţii ciorchini ai scoruşului.
Alerg să prind calul ce goneşte
Pe lângă sticlăria oranjeriei,
În lungul grilajului bătrânului parc
Şi a heleşteului cu lebede.
Flocos, roşcat, alături
Se-aţine câinele meu credincios
Ce-mi este chiar mai scump decât
Fratele meu drept,
Câine pe care, de-o fi să moară,
Îl voi ţine minte toată viaţa
Ce-mi va mai fi dată.
Bătăile copitelor se înteţesc,
Praful se ridică tot mai sus.
Greu e să te ţii pe urma
Unui trăpaş arab pur-sânge.
Va trebui totuşi să mă aşez,
Să-mi mai trag sufletul, colo,
Pe-o lespede de piatră lată şi netedă,
Minunându-mă tâmp
De cerul roşu-portocaliu
Şi ascultând prosteşte
Vântul ce şuieră strident.
Перевод стихотворения Николая Гумилёва «Осень» на румынский язык.
Осень
Оранжево-красное небо…
Порывистый ветер качает
Кровавую гроздь рябины.
Догоняю бежавшую лошадь
Мимо стекол оранжереи,
Решетки старого парка
И лебединого пруда.
Косматая, рыжая, рядом
Несется моя собака,
Которая мне милее
Даже родного брата,
Которую буду помнить,
Если она издохнет.
Стук копыт участился,
Пыль все выше.
Трудно преследовать лошадь
Чистой арабской крови.
Придется присесть, пожалуй,
Задохнувшись, на камень
Широкий и плоский,
И удивляться тупо
Оранжево-красному небу,
И тупо слушать
Кричащий пронзительно ветер.